Cluj Napoca

Cluj-Napoca (până în 1974 Cluj; în mahiară Kolozsvár, germană Klausenburg, latină Claudiopolis, poloneză Kluż) este reşedinţa judeţului Cluj, precum şi una dintre capitalele istorice ale Transilvaniei.

Numele de Cluj provine, cel mai probabil, din latinescul Castrum Clus, folosit pentru întâia oară în secolul al XII-lea pentru a desemna cetatea oraşului medieval din acest loc. Toponimul Clus are semnificaţia de „închis” în latină şi se referă la dealurile care înconjoară oraşul. O altă ipoteză acceptată este aceea a provenienţei numelui topic din germanul Klaus sau din cuvântulKlause (însemnând «trecătoare între munţi» sau din clusa «stăvilar, baraj»).

Prin decretul Consiliului de Stat nr. 194 din 16 octombrie 1974, semnat de Nicolae Ceauşescu şi publicat în Buletinul Oficial al RSR din 18 octombrie 1974, municipiului Cluj i-a fost atribuit numele Cluj-Napoca, "pentru a eterniza denumirea acestei străvechi aşezări - mărturie a vechimii şi continuităţii poporului român pe aceste meleaguri." Nicolae Ceauşescu a acordat totodată ordinul "Steaua Republicii Socialiste România" clasa I municipiului Cluj-Napoca, "dînd o înaltă apreciere contribuţiei aduse de cetăţenii municipiului Cluj de-a lungul veacurilor la lupta întregului popor pentru libertate şi progres social şi la înfăptuirea politicii partidului şi statului de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră." Cele două decrete nu au fost abrogate până în prezent.

Istoric

Prima atestare documentară a unei aşezări pe teritoriul de astăzi al Clujului a fost făcută de geograful grec Claudius Ptolemeu, care a menţionat aici una dintre cele mai însemnate localităţi din Dacia, cu numele Napuca. Cea dintâi atestare a Napocii romane datează din perioada imediat următoare războaielor de cucerire a Daciei, din anii 107-108, şi constă dintr-o bornă militară, descoperită la Aiton, rezultată de la construcţia unui drum strategic imperial. Fondată pe malul drept al râuluiSamus, Napoca era la început un simplu vicus. Ea devine aşezare urbană (civitas) în timpul împăratului Hadrian, în anul 124 d.Hr., sub numele de Municipium Aelium Hadrianum Napoca, atestat în inscripţii. Ajunsă capitală a provinciei, Napoca este ridicată apoi la rangul de colonia, fiind denumită Colonia Aurelia Napoca, privilegiu acordat de Marcus Aurelius sau de Commodus. Oraşul se bucura de ius Italicum, care prevedea diferite facilităţi fiscale pentru cetăţenii săi. Există numeroase dovezi arheologice ale continuităţii romane la Napoca. După retragerea administraţiei romane din Dacia, în anul 271 d.Hr., viaţa urbană odinioară înfloritoare avea să înceteze. În epoca medievală, Clujul a fost atestat documentar pentru prima dată în anul 1167, sub denumirea Castrum Clus.

„Clavdiopolis, Coloswar vulgo Clavsenbvrg, Transiluaniæ ciuitas primaria“. Gravură  a Clujului medieval de Georg Houfnagel (1617)

Mari grupuri de colonişti saşi s-au aşezat în cetatea Clujului în timpul regelui Ştefan al V-lea al Ungariei, după decimarea populaţiei oraşului în timpul atacurilor tătare. Cetatea Regală Castrum Clus a dobândit o organizare urbană până în secolul al XV-lea. Împăratul romano-german Sigismund de Luxemburg, devenit totodată rege al Ungariei, a acordat în anul 1405 Clujului dreptul de oraş liber. Treptat, Clujul a devenit un centru pentru producţia şi schimbul de mărfuri. Aproximativ 5 000 de oameni se îndeletniceau cu agricultura, munca în atelier, dar şi cu distracţiile specifice oraşului. Pe atunci populaţia era formată din saşi, unguri şi, în mică măsură, din români.

Matia Corvin, rege al Ungariei, născut la Cluj

Rolul meseriaşilor în muncile oraşului a crescut, dezvoltându-se mai multe bresle meşteşugăreşti. De acest lucru s-a îngrijit şi Matia Corvin, rege al Ungariei între 1458 şi 1490, născut aici. El a acordat o serie de 41 de privilegii localităţii sale natale, apărând-o în conflictele cu aşezările din jur. În privinţa populaţiei, a decis să acorde unor iobagi dreptul de a se stabili în oraş.

Cetatea Clujului şi-a câştigat până în secolul al XV-lea recunoaşterea europeană. Arhitectura specifică europeană, stilul gotic târziu se regăseau în Biserica Romano-Catolică „Sfântul Mihail”, dar şi în multe case particulare. Oamenii avuţi studiau la şcoli renumite ale Vestului. Din cauza nivelului de trai ridicat, clujenii nu au participat la răscoala lui Gheorghe Doja din 1514. Dezvoltarea comercianţilor şi a meşteşugarilor a implicat îngrădirea nobilimii şi a clerului. Un cărturar sas, născut la Sibiu,Gáspár Heltai, a contribuit nu numai la formarea culturii, prin cărţile pe care le-a tipărit, dar şi la modernizarea oraşului, care avea să întreţină o tipografie, o baie publică, o fabrică de hârtie şi una de bere. Dinastia Báthory a contribuit şi ea la creşterea economică şi demografică, aducând cetatea la un rang la care putea fi comparată doar cu Braşovul.

Baba Novac, un important ostaş al lui Mihai Viteazul, a fost judecat şi ars de viu în oraş. Întemeietorul primei uniri a românilor, Mihai Vodă, a cinat pentru ultima dată la Cluj, după care a fost ucis din ordinul generalului Basta la 3 km sud de Turda.

Gabriel Bethlen, principe al Transilvaniei, a devenit protector al oraşului şi a ajutat la desăvârşirea acestuia ca o cetate importantă. După cucerirea Ungariei de către otomani şi transformarea unei treimi a teritoriului ei în paşalâc, Transilvania a devenit principat autonom sub suzeranitate otomană. La sfârşitul secolului al XVII-lea, însă, intră sub dominaţie austriacă. După un acord silit semnat de Mihail Apafi, cetatea Clujului a fost nevoită să găzduiască trupele ducelui de Lorena, asigurându-le un serviciu de 100 000 de florini. Cu toate acestea, ostaşii au şi jefuit oraşul şi au cerut sume suplimentare de la contribuabili.

Actuala stradă Iuliu Maniu. Construcţia a demarat în secolul al XIX-lea, cu o arhitectură simetrică de o parte şi de alta, caracteristică marilor oraşe europene, după moda urbanistică haussmanniană

Harta Clujului din anul 1897

Cu o populaţie 10 660 de locuitori, cetatea se transformă în capitala Transilvaniei, lucru care duce la modernizarea acesteia, dar şi la sporirea numărului locuitorilor români. Importantele mişcări revoluţionare de la 1848 cuprind şi Clujul. Deşi un important centru revoluţionar, avea un statut contradictoriu, datorită nobilimii. Doctrina a cuprins tineretul de la facultăţi, academii şi gimnazii, care s-au ocupat de popularizarea acesteia. Oraşul va adăposti tratativele dintre Nicolae Bălcescu şi Cezar Bolliac pentru unirea revoluţiei române cu cea maghiară. Înfrângerea revoluţiei ungare a dus la instaurarea regimului absolutist. Capitala a fost mutată la Sibiu, pentru a exista o influenţă austriacă mai mare asupra autorităţilor. Mai târziu, Clujul a devenit unul dintre cele şase districte militare transilvănene, administrând un teritoriu de 400 000 de locuitori. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, a fost construită clădirea centrală a Universităţii „Francisc Iosif” din Cluj. La începutul secolului XX au fost construite sau reconstruite majoritatea clădirilor din centru. În această perioadă a fost ridicată clădirea Liceului Unitarian,Opera Română, Palatul de Justiţie, primăria, Palatul de Finanţe etc.

În urma Ausgleich-ul (compromis) prin care a fost constituită Austro-Ungaria în 1867, Clujul şi Transilvania au fost reintegrate în Regatul Ungariei. În această perioadă, oraşul era al doilea ca mărime din regat, după Budapesta, şi reşedinţa comitatului Cluj.

După încheierea primului război mondial şi înfăptuirea Marii Uniri, Transilvania a intrat în componenţa Regatului României. Municipiul Cluj a fost în continuare reşedinţa judeţului Cluj (interbelic). În 1940, Clujul a revenit sub coroana maghiară prin Dictatul de la Viena. Forţele armate maghiare şi germane care controlau oraşul au fost respinse de trupele române şi sovietice în octombrie 1944. Prin Tratatul de la Paris din 1947, Clujul a intrat din nou în componenţa României.

Clujul avea o populaţie de 16.763 locuitori evrei în 1941. După ocuparea Transilvaniei de către guvernul horthyst, în 1944, evreii au fost duşi în mai multe ghetouri (inclusiv Ghetoul Iris din Cluj), unde au stat în condiţii inumane, lipsiţi de orice facilităţi. Lichidarea ghetoului a fost efectuată prin 6 deportări la Auschwitz în perioada mai-iunie 1944. În ciuda sancţiunilor dure instituite de administraţia Horthy, mulţi evrei au reuşit să scape, trecând graniţa spre România, cu ajutorul ţăranilor din satele învecinate . De aici au reuşit să părăsească Europa prin portul Constanţa. Alţi evrei originari din ţări europene au fost ajutaţi să se salveze şi să părăsească Europa de către un grup antinazist româno-evreiesc, sprijinit de politicieni din Cluj şi Bucureşti. Liderul acestei reţele a fost, în perioada 1943-1944, scriitorul Raoul Şorban, căruia i s-a decernat ulterior titlul Drept între popoare pentru eforturile sale.

După 1945, Clujul a intrat în perioada guvernării comuniste, până în decembrie 1989. În 1974, autorităţile comuniste schimbă numele oraşului în Cluj-Napoca. După revoluţie, timp de 12 ani, primar a fost politicianul naţionalist Gheorghe Funar, cunoscut printr-o serie de proiecte publice controversate. În iunie 2004, Gheorghe Funar a pierdut alegerile locale în favoarea lui Emil Boc (Partidul Democrat), care a detensionat în parte relaţiile interetnice între comunităţile clujene.

În 1994 şi 2000, Cluj-Napoca a găzduit Olimpiada Central-Europeană de Informatică (CEOI). Astfel România a devenit nu doar prima ţară care a găzduit această competiţie, ci şi prima care a găzduit-o pentru a doua oară.

Obiective turistice

Bastionul Croitorilor

Prima fortificaţie a fost construită în secolele XIII-XIV, închizând o suprafaţa de 7 ha, cu o latura pe Someş. Dezvoltarea oraşului a dus la cererea formulată de locuitorii clujeni pentru a ridica un nou zid de apărare.

Cererea lor a fost aprobată în anul 1405 de regele Sigismund de Luxemburg. Construcţia a fost începută înainte de 1475, iar cu aceste ziduri suprafaţa înconjurată a ajuns la 45 ha. Astfel în sec. XV. erau 18 bastioane şi turnuri. Fragmentul care se vede şi astăzi se numeşte Bastionul Croitorilor, fiindcă a fost întreţinut şi păzit de breasla croitorilor. În anul 1601 nobilii răzvrătiţi în faţa turnului l-au tras în ţeapă pe Baba Novac, generalul lui Mihai Viteazul. În amintirea acestuia s-a ridicat în 1975 statuia din faţă.

Biserica Sf. Mihail

Biserica monumentală a fost construită pe locul vechii capele Sf.Iacob în perioada 1350-1437, în stil gotic. Altarul fost ridicat în jurul anului 1390.

Nava are o lungime de 50 m, înălţimea pereţilor este de 20 m, iar turnul împreună cu crucea din turn are o înălţime de 80 m, care este cea mai mare înălţime de turn de biserică din Ardeal.

Primul turn al bisericii a ars în anul 1698. În perioada 1742-1744 s-a construit un turn baroc, dar în urma unui trăsnet şi a unui cutremur trebuia demolat. Turnul actual a fost construit între 1837 şi 1862 în stil neogotic. În proiect erau două turnuri, dar s-a renunţat la această idee.

De-a lungul timpului biserica a fost catolică, luterană, reformată, unitariană, iar în 1716 este retrocedată bisericii catolice. Aici au fost investiţi în funcţia de principele arealului János Zsigmod, Bocskai Istvan şi Gabor Bethlen.

Vizitabil 

Luni-duminică 10.00 - 19.00
Contact
Tel : 0040-264-592-089
Răspundem în limbile: română, maghiară, germană, engleză

 Catedrala Ortodoxă

Catedrala a fost construită între 1921-1933 în stil bizantin şi românesc. Clădirea este împodobită cu bogate reliefuri cioplite în piatră, pline de fantezie, motive geometrice şi florale.

Cupola a fost concepută după modelul catedralei Sfânta Sofia. Piaţa catedralei a fost amenajată în 1993, când a fost înălţată şi statuia lui Avram Iancu.

Catedrala are o vastă colecţie de colecţie de arta veche, manuscrise, cărţi vechi, tipărituri, documente despre istoria bisericească, şi despre trecutul neamului românesc.

Vizitabil
Luni-duminică 10.00 - 19.00

Răspundem în limbile: română, engleză

                                   

Grădina Botanică

În secolul XIX au apărut primele demersuri, pentru organizarea unei grădini mari cu plante la Cluj. Terenul de cca.3 ha de pe strada Republicii a fost donat de grof Mikó Imre Societăţii Muzeale din Ardeal, la sfârşitul secolului XIX, şi a ajuns o grădina botanică cu sere şi cu multe legături externe. La începutul secolului XX la conducerea grădinii ajunge directorului Richter Aladár.

După război, din 1920, sub directa conducere a directorului Alexandru Borza s-a putut trece la mutarea plantelor pe malurile pârâului Ţiganilor.La ora actuală grădina botanică se întinde pe 14 ha, unde cresc peste 10 000 de plante, cei mai frumoşi arbori şi plante de pe toate continentele. Aici se mai poate vizita Muzeul botanic cu 6.900 de piese, şi tot aici se găseşte şi Herbarul Universităţii cu 635.000 coli de herbar cu plante din întreaga lume. Complexul din 6 sere adăposteşte plante tropicale si subtropicale.Grădina romană, cunoscută şi sub denumirea de grădina lui Pliniu, dominată de zeiţa romană Ceres care este încadrată de două sicrie descoperite în vechiul oraş roman Napoca. Aici se găsesc plantele care creşteau în oraşele şi satele romane.

Vizitabil:

15 mai-15 sept: 9.00-20.00; serele: 9.00-18.00

16 sept-14 mai: 9.00-17.00; serele: 9.00-16.00
Contact
Tel.: 0040-264-592-152
Fax: 0040-264-431-858
e-mail: gradina.botanica@ubbcluj.ro

Răspundem în limbile: română
 

Muzeul de Artă

Familia Banffy era singura familie aristocrată din Ardeal până în secolul XVIII. Palatul lor din Cluj actualul Muzeu de artă a fost construit între anii 1774 şi 1775. Edificiul realizat de arhitectul sibian Johann Eberhardt Blaumann are două nivele şi o faţadă frumos decorată.

Începând cu 1951, palatul adăposteşte Muzeul Naţional de Artă Cluj-Napoca cu un valoros patrimoniu de pictură, grafică şi artă decorativă. Astfel în anul 1997 a fost nominalizat la premiul EMYA pentru muzeul european.

Vizitabil
miercuri-duminică 9:00 - 17:00.
Contact
Tel : 0040-264-596-952
Răspundem în limbile: română, engleză
 

Casa - Matei Corvin

În această clădire gotică a obişnuit să stea Szilágyi Erzsébet, soţia lui Iancu de Hunedoara, când venea la Cluj.

Aşa s-a întâmplat că la 23 februarie 1443 aici a născut un băieţel, care la vârsta de 17 ani a fost ales regele Ungariei. Este cea mai veche casă de locuit a oraşului. În urma numeroaselor transformări, numai pe faţadă se mai văd elementele renascentiste. Dea lungul timpului a fost muzeul Uniunii Carpaţi din Ardeal, Muzeul Naţional de Istorie şi Relicve, Colegiul Moricz Zsigmond, Institutul de arte plastice secţia maghiară, iar astăzi găzduieşte Institutul de arte plastice Ion Andreescu.

Casa nu se poate vizita, doar holul, între orele 10.00-16.00

Parcul Central

Parcul Central, este unul dintre principalele spaţii verzi din Cluj-Napoca, fondat în anul 1827. Asociaţia de Binefacere a Femeilor (Jóltevő Asszonyi Egyesület) a închiriat terenul pentru a înfiinţa un loc de recreaţie. În 1830, după terminarea lucrărilor de amenajare, Parcul Poporului (Népkert) a fost deschis publicului. Din 1860 administrarea parcului a fost preluată de Comisia Parc condusă de contele Imre Mikó.

Din 1865 a fost înfiinţată Asociaţia Parcului (Sétatér-Egylet), care a săpat lacul şi a construit pavilionul de muzică. În 1871 Asociaţia de Patinaj a închiriat lacul. Între 1896–1897 s-a construit pavilionul de patinaj şi chioşcul cu frumoasa fântână, proiectate de Lajos Pákey. Pavilionul de patinaj este amplasat pe insula lacului, iar lacul îngheţat a funcţionat drept patinoar până la începutul anilor 90.

În chioşc a funcţionat un restaurant şi o berărie, foarte populare în rândul clujenilor. Edilii de după 1990 se tot gândesc la restaurarea clădirii, dar deocamdată nu s-a concretizat nimic.

                                                    

 Teatrul Național

Din Austro-Ungaria de odinioară firma constructoare de teatre Felner & Helmer, fondată în 1872 la Viena, timp de 43 de ani a construit 48 de teatre în Europa dintre care 2 în Ardeal: în 1875 la Timişoara şi în 1906 la Cluj. Teatrul de la Cluj are o sală cu o capacitate de 900 de locuri, cu trei rânduri de logie. Viaţa trupelor a fost zbuciumată, sufereau de furtunile istoriei. Prima trupă de teatru permanent în Cluj s-a format în anul 1792 în limba maghiară sub conducerea lui Kotsi Patko Janos. În anul 1821 s-a construit primul teatru pe strada M.Kogâlniceanu, de unde în 1906 s-au mutat în teatrul nou construit. Între timp în 1910 pe strada Emil Isac, Janovics Jeno construieşte o sală studio proprie pentru teatru. După primul război mondial conducerea teatrului este preluată de trupa română, proaspăt formată. Teatrul Naţional Cluj a fost inaugurat la 1 decembrie 1919, cu primul său director, recunoscutul om de teatru Zaharia Stan. Teatrul maghiar a fost nevoit să funcţioneze pe str.Emil Isac. În 1940 trupa română este nevoită să refugieze la Timişoara, iar trupa maghiară revine în clădirea teatrului. După război, în 1945 teatrul român revine la Teatru, iar teatrul maghiar se mută înapoi la Teatrul de pe strada Emil Isac, care în anul 1961 a fost reînnoit, şi a rămas definitiv sediul teatrului maghiar cu o capacitate de 862 locuri. În ambele edificii funcţionează şi operă. Sunt patru trupe profesioniste, însă se confruntă cu problema scăderii numărului de spectatori, care este o nouă povară după cea a comunismului. 

Read more

Gherla

Gherla (în vechi surse: Armenopolis, în maghiară Szamosújvár, în germană Neuschloss, Armenierstadt, Armenerstadt, în armeană Հայաքաղաք - Hayakaghak) este un municipiu din judeţul Cluj, Transilvania, România. Are o populaţie de 24.083 locuitori (2002).

 

 Oraşul baroc

Gherla este singurul oraş din România care a fost construit în secolul al XVIII-lea după un plan prestabilit şi a cărui construcţie s-a păstrat până în prezent. Faptul că stilul baroc domină se datorează pătrunderii stilului baroc în Transilvania o data cu fondarea Gherlei de către coloniştii armeni, veniţi din Moldova la iniţiativa şi cu permisiunea Curţii Imperiale de la Viena.

Alte oraşe din Transilvania au suferit de asemenea transformări radicale în secolul al XVIII-lea, fiind marcate profund de stilul baroc, dar în toate aceste cazuri, a fost prezent un fond arhitectural anterior, care a fost doar particularizat sau transformat. În cazul Gherlei, oraşul a devenit nou în întregime, fiind dezvoltat pe terenul ce aparţinea cândva cetăţii Gherlei (locul pe care astăzi este situat penitenciarul Gherla) şi lângă care se afla vechiul sat românesc. Oraşul baroc s-a edificat pe un teren agricol, fără a fi condiţionat de nici o altă construcţie premergătoare.

Oraşul armenesc

Armenii au pătruns în Transilvania după ce la sfârşitul secolului al XVII-lea le-a fost permis de principele Mihai Apafi, care a sperat că îi va putea atrage spre protestantism. După acest moment, Gherla apare în documente ca Armenopolis. Cel care a adus un plan prestabilit pentru oraşul Gherla a fost episcopul Oxendius Vărzărescu, plan care se presupune că a venit de la Roma.
Elementele care dau valoare zonei de rezervaţie, care coincide cu piaţa centrală, sunt, pe lângă valoarea imobilelor, parcelarea, ritmul, modul de ocupare a terenului, prospectul şi fronturile străzilor.
Datorită expansiunii Imperiului Habsburgic care promova şi se sprijinea pe catolicism, în secolul al XVIII-lea au apărut două programe noi de arhitectură: biserica şi mănăstirea. Prima biserică ridicată de armeni este Biserica Solomon, aflată pe strada Cloşca.
O altă biserică importantă a Gherlei este biserica armeano-catolică Sfânta Treime, a cărei construcţie lasă să se vadă că face parte dintr-un plan prestabilit pentru zona pieţei centrale.

Mănăstirea franciscană, aflată pe strada Bobâlna, a fost construită după o donaţie făcută de primarul Gherlei, Victor Daniel, care a dăruit franciscanilor în anul 1742 lotul pentru construirea unei biserici.
În ceea ce priveşte problema clădirilor de interes public, printre cele mai importante se numără primăria veche, situată în Piaţa Libertăţii de astăzi, clădire care a fost demolată în 1893. Noua primărie care funcţionează şi astăzi, a fost construită în colţul pieţei, în manieră eclectică, edificiul distonând faţă de atmosfera barocă a pieţei. O altă clădire reprezentativă a stilului baroc a fost reprezentată de Galeriile Comerciale aşezate în faţa bisericii Sf. Treime, care au fost demolate în 1962 la intervenţia primarului de atunci, fără a exista un plan de sistematizare.

Catedrala Greco-Catolică din Gherla, cu hramul Intrarea în Biserică a Fecioarei Maria, a fost construită în anul 1905, drept catedrală a Episcopiei de Gherla.




 Mănăstirea Nicula este un important centru de pelerinaj din Ardealul de Nord. Aici s-a aflat renumita icoană pictată în anul 1681 de meşterul Luca din Iclod. Conform unui proces-verbal întocmit de ofiţeri austrieci, icoana ar fi lăcrimat între 15 februarie şi 12 martie 1699. În anul 1713 guvernatorul Transilvaniei Sigismund Kornis a dus icoana în castelul său de la Benediugu Dejului, după care aceasta a ajuns la Cluj.
Papa Clement al XIII-lea a acordat în anul 1767 indulgenţă plenară pelerinilor care călătoresc la Mănăstirea Nicula în sărbătorile mariane 15 august şi 8 septembrie.
Biserica din piatră a mănăstirii a fost edificată între anii 1875 şi 1879 pe cheltuiala Episcopiei de Gherla. În anul 1928 papa Pius al XI-lea a acordat acestui lăcaş statutul de sanctuar marian.
Prin intermediul şcolii de meşteri iconari de la mănăstirea Nicula a pătruns în Transilvania tehnica picturii pe sticlă, acest obicei avându-şi originea în Boemia, Austria şi Bavaria, zone în care tradiţia manufacturilor de sticlărie s-a împletit cu religiozitatea populară catolică. Între artiştii mai cunoscuţi care au activat la Nicula se numără Emil Weiß, Moritz Hachmann şi Karl Müller.

Hram: Adormirea Maicii Domnului (15 august)

Icoana Fecioarei Maria de la Nicula, în starea în care a fost încredinţată călugărilor bazilieni de la Nicula de către episcopul Iuliu Hossu

Read more

Dej

Dej, mai demult Deju (în dialectul săsesc Deesch , în germană Desch, Burglos, Burgschloss, în maghiară Dés, Deés) este un municipiu în judeţul Cluj, Transilvania, România. Se află la 60 km nord de municipiul Cluj-Napoca, la confluenţa dintre râurile Someşul Mare şi Someşul Mic.

Istoric

Primele menţiuni documentare care atestă existenţa oraşului datează din anii 1061 şi 1214, sub numele de Dees. Importanţa strategică şi însemnatele rezerve de sare au fost descoperite încă de pe vremea dacilor. Cetatea Dejului a fost construită între 1214 şi 1235. Oraşul a avut de suferit de pe urma invaziei tătare din 1241. Oraşul se dezvoltă de-a lungul timpului ca şi centru important de exploatare a sării, la începutul secolului XVIII dispunând şi de un mic port folosit pentru transportul rapid al sării.
Dejul a fost capitala comitatului Solnoc-Dăbâca. Din 1920 până în 1940, oraşul a fost capitala judeţului Someş. În 1940, judeţul Someş a fost alipit comitatului Cluj, iar Dejul a intrat sub jurisdicţia Clujului.

Obiective turistice

• Castrul roman Samum din comuna invecinată Căşeiu.
• Biserica Reformată, construită în stil gotic, în anii 1453-1536, cu un turn înalt de 72 m. Hram iniţial (înainte de Reforma Protestantă): "Sf.Ştefan".
• Biserica şi mănăstirea franciscană "Sf.Anton de Padova" (romano-catolică), construită în stil baroc în secolul XVIII (în jurul anului 1716).
• Biserica Ortodoxă "Sf.Gheorghe", ridicată în 1776.
• Biserica protopopială greco-catolică (nerestituită), consacrată în anul 1895 cu hramul "Adormirea Preacuratei".
• Palatul justiţiei, construit la sfârşitul secolului XIX.
• Clădirea fostei Primării.
• Statuia "Lupa Capitolina", simbolul latinităţii poporului român. A fost realizată de sculptorul V. Pruna şi dezvelită în 17 septembrie 2004, cu ocazia celei de-a 100 Adunări Generale a Astrei. Lucrarea a fost donată de dr. Traian Gh. Dascăl, cetăţean de onoare al municipiului Dej.
• Obeliscul (Monumentul) Eroilor.
• Casa memorială Teodor Mihaly.
• Casa memorială Alexandru Vaida Voievod.
• Ruinele Castelului Kornis din comuna învecinată Mănăstirea.
• Băile Ocna Dej din apropiere.

În partea de sud-vest a Dejului se află Ocna-Dejului, localitate devenită cartier al Dejului din 1991. Aici a existat, amenajat până prin anii 80 ai sec.XX, băi cu apă sărata, care au dispărut odată cu prăbuşirea dealului de sare.

Obeliscul (Monumentul) Eroilor

Ruinele Castelului Kornis

Lupa Capitolina

Obiective memoriale

Cimitirul eroilor români, maghiari, germani, ruşi, sârbi şi evrei, din cele două războaie mondiale, este amplasat pe str. Dealul Florilor şi are o suprafaţă de 3.000 mp. În acest cimitir sunt înhumaţi 570 eroi, din care 416 cunoscuţi, în morminte individuale.

Read more

Turda

Turda (în germană Thorenburg, Tohrenburg, Thorenburg, Tooren, Thoren, Thorda, Torda, în maghiară Torda, în latină Potaissa) este un municipiu în judeţul Cluj, Transilvania, România cu o populaţie de 59.610 locuitori. (Ianuarie 2010). Se situează la circa 30 km sud-est de municipiul Cluj-Napoca.

Istorie

Pentru detalii, vezi: Istoria Turzii.

Turda a fost fondată ca o aşezare dacă sub numele probabil de Turdava. A fost cucerită de romani şi redenumită Potaissa.
Pe aceste locuri s-ar fi descoperit mai multe vestigii paleocreştine.
În Evul Mediu s-au ţinut în total la Turda 127 Diete ale Transilvaniei (adunări ale stărilor). În 1568 Ioan al II-lea Sigismund Zápolya, principe al Transilvaniei, a emis aici Edictul de la Turda, primul decret de libertate religioasă din istoria modernă a Europei. Turda a fost în timpul Regatului Ungariei reşedinţa Comitatului Turda (Torda vármegye), iar din anul 1876 reşedinţa Comitatului Turda-Arieş (Torda-Aranyos vármegye). Între 1925-1950 a fost reşedinţa judeţului Turda

Obiective turistice

În Turda şi împrejurimi există numeroase obiective istorico-culturale interesante, cum ar fi:

• Castrul roman Potaissa al Legiunii a V-a Macedonica, de pe platoul numit Dealul Cetăţii. Castrul a fost construit de către această legiune în anul 168.

• Salina Turda - zona Turda Nouă-Durgău.Zăcămintele de sare din Transilvania (exploatate sistematic în cursul vremii la Ocna Dejului, Cojocna, Turda, Ocna Mureş, Ocna Sibiului şi Praid) s-au format cu 13,5 milioane de ani în urmă, într-o mare cu adâncime redusă şi sub un climat tropical, foarte cald. Stratul de sare se întinde pretutindeni în subsolul Transilvaniei, având o grosime de circa 400 m. Straturile groase de sedimente depuse ulterior deasupra celui de sare au apăsat cu o greutate imensă stratul maleabil (plastic) de sare, care a căutat zone mai slabe ale scoarţei terestre la marginea Transilvaniei, unde s-a ridicat sub forma unor ciuperci cu înălţimi de peste 1.000 m, ajungând de multe ori chiar până la suprafaţa pământului (cazul localităţilor cu vechi exploatări de sare menţionate mai sus). La Turda ciuperca de sare are o înălţime de cca 1.200 m (cercetată prin foraje relativ recente).

• Palatul Princiar din Turda (Muzeul de Istorie) - zona Centru.El reprezenta odinioară reşedinţa principelui Ardealului Sigismund Bathory (1581-1597 şi 1599-1602). A fost destinat iniţial de fapt pentru Vama Sării de la Turda.

• Biserica Reformată-Calvină din Turda-Veche ("Biserica cu turn") - zona Centru

• Biserica Reformată-Calvină din Turda-Nouă - zona Turda Nouă

• Biserica Romano-Catolică din Turda - zona Centru

 

•  Teatrul Municipal din Turda - zona Centru.Este una din cele mai frumoase clădiri ale municipiului. Aceasta a fost construită între anii 1901-1904, în stil eclectic.Clădirea găzduieste şi Biblioteca Municipală.

• Tribunalul din Turda (fosta Primărie, în prezent Judecătorie) - zona Centru

 

• Primăria din Turda

• Statuia Dr. Ioan Raţiu este opera sculptorului Cornel Medrea şi a fost inaugurată la Turda pe 9 iunie 1930, este amplasată în micul parc din str. 1 Decembrie 1918, în faţa Primăriei.
 

• Staţiunea balneo-climaterică - zona Băi Sărate.Cele mai importante lacuri din zona Băilor Sărate (formate pe vechi exploatări romane sau medievale de sare) sunt:
  
• „Lacul Roman” (ştrandul) – 0,37 ha, 14,2 m adâncime.

• „Lacul Privighetorii” – 0,04 ha, 14 m adâncime.

• „Lacul Csiky” – 0,60 ha, 5 m adâncime (cel mai mare lac antropogen din Transilvania).

• „Lacul Tarzan” („Lacul fără Fund”; oamenii locului l-au numit aşa, din cauza că – potrivit tradiţiei - tot ce cade în el nu ar mai ieşi niciodată la suprafaţă) - 0,40 ha, 19 m adâncime.

• Parcul Zoologic -Grădina zoologică din Turda a fost înfiinţată în anul 1953 în zona Băilor Sărate din Turda. Ocupă o suprafaţă de 14 h, incluzând rezervaţia de căprioare. deţine şi un acvariu, un muzeu cu păsări şi animale împăiate. În zonă există şi o rezervaţie botanică.

• Mormântul lui Mihai Viteazul se află la cca 3 km sud de Turda (pe str. Bogata). Aici a fost îngropat trupul lui Mihai Viteazul (capul a fost dus la Mănăstirea Dealu de lângă Târgoviste, fosta capitală a Ţării Româneşti).

Obeliscul actual de la mormântul lui Mihai Viteazul (după 1977)

• Sănduleşti.

• În punctul „Piatra Tăiată“, la 1,5 km de intrarea în Cheile Turzii, se afla în perioada romană principala carieră a oraşului si a castrului Potaissa. În secolul al XIX-lea, când urmele exploatărilor romane mai erau vizibile, s-au facut observaţii detaliate privind tehnicile de desprindere a blocurilor de calcar şi de avansare în masiv. Din carieră a fost transportată la biserica din satul învecinat Cheia o coloană înaltă de 1,5 m şi cu diametrul de 0,34 m. În carieră şi în împrejurimile sale s-au descoperit ţigle, chei, opaiţe, fragmente ceramice şi mai multe monede (o tetradrahmă, un denar din timpul împăratului roman Domiţian, un denar din vremea lui Macrinus şi alte două monede). Descoperirile indică existenţa unei aşezări în preajma carierei de calcar.

• Cetatea Liteni

Ruinele cetăţii (unele din cele mai pitoreşti ruine medievale din Ardeal) se află la cca 30 km sud-vest de municipiul Cluj-Napoca şi la cca 30 km nord-vest de municipiul Turda, pe drumul dintre Luna de Sus şi Buru, în apropierea cetăţii aflându-se şi staţiunea Muntele Băişorii.


.

Read more