Ciucea

 Ciucea (în maghiară Csucsa) este o comună în vestul judeţului Cluj, Transilvania, România.

Aici se află Casa Memorială (Conacul) Octavian Goga.

Goga şi Ciucea

Familia Goga obişnuia să îşi petreacă toate sărbătorile la Ciucea, oricând aveau timp, venind pentru câteva zile aici. Într-o scrisoare din 1924 trimisă de Goga din Bucureşti, acesta nota:

„Mă gândesc la acasă. Niciodată Ciucea n-a fost mai luminoasă şi nu mi-a vorbit mai de-aproape inimii.”

—O. Goga

Pe 7 mai 1938 Goga va deceda în urma unui atac cerebral. Corpul său este dus la Bucureşti şi expus în aula Ateneului, iar apoi îngropat în cimitirul Bellu, pentru ca după 2 luni mai târziu să fie adus la Ciucea, conform dorinţei poetului, şi pus în mormântul a cărui cruce este realizată de Miliţa Petraşcu, unde va rămâne până în 1958. În 1958, după finalizarea mausoleului iubirii, corpul poetului a fost mutat din mormântul temporar în care se afla, în sarcofagul mausoleului.

Obiective turistice

• Conacul Octavian Goga din Ciucea, judeţul Cluj a fost reşedinţa lui Octavian Goga, fiind şi locul în care acesta este înmormântat. Clădirea face parte din patrimoniul monumentelor istorice ale judeţului Cluj . Domeniul pe care este amplasat a devenit muzeu şi casă memorială dedicată poetului Octavian Goga.

Castelul Boncza

Castelul de la Ciucea, înaintea primului război mondial

Domeniul pe care se află astăzi conacul a aparţinut avocatului Miklos Boncza din Huedin. La sfârşitul secolului XIX, acesta va ridica un castel aici, la insistenţele nepoatei sale, fiica unei surorii a sa. Ulterior nepoata se va mărita cu unchiul Miklos Boncza , din căsnicia lor venind pe lume Berta Boncza, cunoscută şi sub numele de Csinszka, cea care ulterior va deveni soţia lui Ady Endre. Aceasta îşi va petrece copilăria pe domeniul de la Ciucea, iar după căsătoria din 1914 cu Endre, domeniul le va deveni reşedinţă în perioada 1915-1917. Ulterior cei doi se vor muta la Budapesta.

Mausoleul iubirii

Mausoleul iubirii

După stabilirea la Ciucea, Octavian şi Veturia Goga au decis ca mormântul lor să fie pe domeniul de aici. Acelaşi lucru îl nota şi Goga în testamentul său din 1936. Veturia nota în 1938:

„În primăvara anului 1938 ne plimbam prin grădină când, după o hotărâre definitivă, am desemnat locul unde să ridicăm mormântul.”

—Veturia Goga

Mausoeul amplasat pe panta dealului Pleşului are 8 m înălţime, cu o bază de 4 metri, fiind realizat din beton armat pentru a preveni alunecarea sa în jos. În 1938 Veturia se întâlneşte cu Constantin Brâncuşi şi îi solicită acestuia să realizeze mausoleul. Brâncuşi acceptă sa realizeze lucrarea, dar doreşte să realizeze personal întregul mausoleu. Veturia neavând însă răbdare să aştepte până când Brâncuşi va putea începe, îl va contacta pe George Matei Cantacuzino, care îi va realiza planul mausoleului, decorurile fiind proiectate de Nora Steriade. Pentru ridicarea lui se va apela la meşterul maramureşean Iosif Kuczka. Mausoleul este construit din marmură şi mozaic de Murano adus din Italia. Placarea cu mozaic a fost efectuată de însăşi Veturia, care a lucrat aproape 20 de ani pentru a finaliza lucrarea. Aceasta nota:

„Douăzeci de ani am lucrat la acest mozaic şi eram într-o luptă continuă... Luam mâinile de pe lucru şi cădeam în disperare şi oboseală. Îmi spuneam: "Mi-am luat o însărcinare şi trebuie să o duc la capăt"... Nu doresc altceva decât, făcându-mi datoria aici, să trec şi eu împăcată, dincolo, în somnul cel mare"”

—Veturia Goga

Muzeul Octavian Goga

 

 Salonul de muzică şi tapiseria lyoneză

În 1966 Veturia Goga oferă statului român ca donaţie întregul complex. Donaţia este acceptată, iar în vara lui 1967 va avea loc deschiderea oficială a Muzeului Memorial "Octavian Goga" din Ciucea. Muzeul reînvie viaţa poetului, fiind expuse un număr mare de obiecte personale ale acestuia sau diferite alte piese adunate de acesta din toată ţara.
În Salonul de primire sunt expuse un scrin german din sec. XVIII, o ladă florentină executată în Transilvania secolului XVI, 2 jilţuri îmbrăcate în piele de Cordoba datate secolul XVII, precum şi fotoliile şi sofalele Bidermayer. Pe pereţi sunt expuse tablouri aparţinând de şcoala veneţiană de pictură sau lui Camil Ressu. Pe peretele din dreapta este un şemineu din marmură de Ruşchiţa, ale cărui cahle sunt desenate de Nora Steriade.
Salonul galben are în mijloc o masă Bidermayer cu patru scaune, în masă fiind expuse diverse bijuterii. Pe pereţi sunt expuse tablouri şi sculpturi ale lui Nicolae Dărăscu, Elena Popea şi Corneliu Medrea.
Sufrageria conţine o colecţie de obiecte decorative, porţelanuri germane, britanice şi asiatice, alături de obiecte de mobilier.
Salonul de muzică este orientat în jurul pianului Beckstein al Veturiei, pian la care au cântat Dinu Lipatti şi George Enescu. Pe unul dintre pereţi este expusă o tapiserie lyoneză lucrată în secolul XVIII. Sunt expuse tablouri ale lui Nicolae Grigorescu, Ştefan Luchian, Nicolae Tonitza, Theodor Pallady, Aurel Popp şi Ştefan Dimitrescu.
Camera de lucru conţine biroul Bidermayer al lui Goga, jilţul său, un dulap-secretair şi o sobă din ceramică germană.
Biblioteca lui Goga este compusă din peste 6.000 de volume scrise în limba română, germană, maghiară, latină, engleză şi franceză.

În dormitor se află patul în care a murit Octavian (1937) şi Veturia (1979). Deasupra patului sunt expuse tablouri ale celor doi, pictate de Nagy Istvan.